Sunrays

Blogger Template by ThemeLib.com

oare? o.O

Published by Anastasia (: under on 12:53
Si ma aflu din nou in fata ta.
Zambesc si privesc in jos.
Nu sunt in stare sa ma uit in ochii tai.
Mi-e teama?
Nu cred.
Mi-e rusine?
Nu cred.
Pur si simplu
...
Nu sunt in stare.
Nu vreau decat sa-mi canti iubirea.
Am aflat si eu ca niciodata nu e prea tarziu.
Si ma bucur.
Am lasat in spate tot ce credeam.
Nu exista:varsta,vreme sau timp.
Totul se intampla in mintea ta.
Lumea asta nu va fii niciodata ceea ce iti doresti.
Dar ea va exista.
va exista la tine in minte,in inima.
Toti cei ce te vor privi in ochi, vor patrunde in ea
Si se vor bucura.Te vor admira.
Vor stii de ce esti in stare.
Si te vor iubi.
Si eu te iubesc.
:)
Si da..
N-am crezut nicodat ca se va intampla..
Si uite ce fac acum!
Vorbesc despre tine atat de usor.
Si parca tot blogu' asta e despre si cu tine
vai.
Da..
Eu ceea care scria totu in metafore.
In metafore care injurau pe toata lumea..
Care urau si care pur si simplu n-aveau nicio treaba...
M-am transformat in ceea care a reusit sa imbuneze toate figurile de stil.
Si acum...
Toate te iubesc!
Fuck...
Ce ciudat suna.
Dar cam asa e.
Eh...
Deabia astept sa te vad!
:P

Sunt fericita!:-)

Published by Anastasia (: under on 06:55
Si daca ma gandesc bine....viata chiar e frumoasa.
N-ai de ce sa plangi si sa te intristezi din toate nimicurile.
Ai muzica?
Esti fericit.
Ai dulciuri?
Esti fericit.
Iubesti?
Esti fericit.
Ai o foaie si un creion?
Esti fericit.
Si da.
Ma simt bine asa cum sunt si pot sa strig cat ma tin plamanii:
"Sunt fericiiiiiiiiiiiitaaa!
Viata e frumoasa orice ar fii.
Si chiar si atunci cand ai prea multe probleme ca sa razi in hohote,
Poti macar sa zambesti.N-o sa mori!
Toate se rezolva la timpul lor.
Da...poate spui:
" Tipa asta are 13 ani...ce stie ea?"
Stiu. Stiu ca trebuie sa traiesti din plin.
Sa fii fericit,sa glumesti,sa canti si cel mai important: Sa iubesti!
Cam in asta consta viata.
:)

Tot ce mai conteaza

Published by Anastasia (: under on 07:55
Si da.
Iar si iar imi cant entuziasmul in vorbe.
Vorbe scrise repede, care pentru unii par inutile.
Fiecare cuvant pe care il spui,
Naste in mine o furtuna.
Si chiar numai inteleg nimic.
Suntem la fel.
Si totusi diferiti.
Vad totul ca printr-o fereastra inchisa
Si cam aburita.
Daa...e ciudat.
Dar imi place.
Si mi-e dor de vara,
As fii vrut ca totul sa inceapa mai devreme.
Am fii stat impreuna pe banca,
La umbra copacilor.
Ne-am fii ascuns de soare si am fii facut haz de orice nimic.
Dar nu sunt genul de persoana care sa se gandeasca la ziua de ieri.
Si sa regrete faptele si vorbele pe care le-a zis.
Sunt multumita de tot ce mi-a oferit viata.
Te iubesc!
Si cam asta conteaza.
:)

Tot ceea ce simt

Published by Anastasia (: under on 10:28
Si asa cum ma simt acum m-am simtit mereu.
Aceasi greseala de fiecare data.
Si vreau s-o gasesc,sa-mi dau seama de ce.
De ce totul e asa de complicat?
Si vreau sa visez din nou.
Sa visez la acele zile.
Insa visele s-au pierdut printre ganduri grele.
Ganduri care se intreaba "de ce?"
Si m-am pierdut.
M-am pierdut printre randuri,printre scrieri.
Fara sens.
Fara rost.
Asa sunt eu.
Si nimeni nu ma poate ajuta.
Degeaba zambesc la fiecare "salut",daca inauntru ma intristez.
Iar atunci cand totul se rataceste intre metafore ,
Si incerc sa le fac jocul nu fac altceva decat sa ma lovesc de aceasi intrebare : "De ce?".
Si chiar daca spun ca sunt de ajuns de puternica...
Nu sunt.
Si stiu ca e mult mai greu decat am crezut.
Fiecare pas pe care il fac poate fii o greseala.
Si ma tem.
Ma tem sa ajung la tine.
Poate timpul o sa se opreasca in loc.
Iar eu voi creste.
Ma voi uita mai usor in ochii tai.
Pentru ca fiecare secunda conteaza acum mai mult ca oricand,
Orice cuvant,orice gest .
Toate inseamna mult pentru mine.
Insa mi-e teama.
Mi-e teama de ultima privire,
Care ar semana cu primul cuvant.
Dar ar fii de 10 ori mai dureroasa.
Si am impresia ca sunt intr-o poveste in care autorul numai stie ce sa scrie.
Mi-e teama de inceput...mi-e teama de sfarsit.

Poveste

Published by Anastasia (: under on 07:39
Ploua.
Ascultam muzica.
Eram in statie.
Eram uda pana la piele si tremuram.
Rimelu si creionu incepusera sa curga.
Parul ud imi statea lins pe frunte si imi cadea pe umeri cu stropi reci.
Si ca sa folosesc o expresie adecvata ambiantei....nu eram in apele mele.
Asteptam autobuzu' ala de un sfert de ora.
Deja inghetasem si aveam de gand sa dau in judecata ratb-u.
Muzica era la maxim si niste versuri idioate imi rulau prin minte.
Apoi o bab...scuze. o batranica s-a apropiat cu pasi de melc spre mine.
Cred ca o fii intrebat ceva...in fine n-am auzit.
Cert e ca la 3 minute dupa aparitia ei,am simtit un pumn in umar!
-Ce dra..
-Domnisoara,ai de gand sa-mi spui cat e ceasu' ala?
-Aaa da! (buimaca)
-E... 5 si 20.(politicoasa)
-Multumesc.(sictirita)
-Cu placere!(amabila)
Autobuzu' babei a venit,iar eu am ramas din nou singura.
Apoi a venit un caine.
-Cutu,cutu...!
Si cutu ridica picioru' si
-Ia stai! Ma crezi hidrant d-ala rosu?
Si am plecat din statie.
Pe drum lumea se uita la mine ca la felu' 14.
-Oameni buni,n-aveti alta treaba?
Si parca ziua aia nu se mai termina. Toata lumea avea o problema.
Stiu! Aratam ca moartea dar ma asteptam la altceva...
Apoi am ajuns acasa.
Eram singura.
N-aveam ce sa fac.
Apoi mi-am amintit.
Blocul are un beci.
Parca ma vedeam intr-un film horror.
Eu bantuind printre cutii vechi si miros de naftalina.
Ahaam.
Si am coborat acolo.
Lumina nu era,asa ca foloseam telefonu'.
Habar n-aveam ce caut.
Era asa ridicol.
In fine...
Pe sus erau panze de paianjen si era praf peste tot.
Putea a vechi si deja devenea plictisitor.
Apoi am iesit.
Frate...ce-i asta?
Apoi m-am apucat sa scriu.
Am deschis caietul.
M-am asezat in pat.
Nu-mi pasa ca eram incaltata.
Ce conteaza?
Am luat de sub perna un creion.
Era tocit.
In fine.
Am inceput sa scriu :

"Ningea.Fulgii de nea imi cadeau greu pe umeri. Imi era frig.Eram imbracata subtire iar aerul rece imi intra sub haine.Stateam zgribulita pe legan si asteptam.Viscolul ma legana usor.Mi-am pus capul pe picioarele adunate si am inchis ochii.
...Ce ar fii daca n-ar fii...
...Daca n-ar fii ce?...
...Daca n-ar mai fii nimic...
Ar fii urat. Fara tine,fara ei,fara nimeni.
Sa stau singura in parc pe veci. Sa ascult iarna cu vocea ei...si sa-i vorbesc despre ce a fost si ce nu va mai fii.Visam.Visam vorbe pe care ar fii trebuit sa le spun la timpul lor.Imi era teama si nu stiam de ce.
Apoi m-am trezit. Mi-a pus mana pe umar.
Haide!
Si am plecat.
Fara niciun regret...fara nicio ezitare..."




Published by Anastasia (: under on 12:11
Si azi vreau sa plec.
Sa plec departe intr-un "departe" indepartat,unde sa nu fie nici naiba sa ma deranjeze.
Sa stau sa ma uit la cer si sa spun:
- Ce zii frumoasa! Ce fac azi?
Sa mananc seminte,iar din cojile pe care le scuip pe jos sa creasca un camp de floarea soarelui.
Sa pierd vremea,sa ma plictisesc si apoi s-o iau de la capat.
Sa dorm si sa visez basme.
Sa imi manjesc degetele cu noroi,
iar apoi sa scriu povestile pe stanci.
Si lumea sa fie a mea.
Sa prind toate furnicile si sa le smulg picioarele.
:))
Asta e cam sadic.
Dar asa as face!
Sa rad cu hohote.
Dar e doar o dorinta,un vis.
Si inca am ramas pe loc.
Masinile se misca intr-un ritm prea alert,iar oamenii inca se grabesc!
Unde?
Spre visul lor.
Sa traiasca un basm,sa aiba rolul principal intr-un roman politist sau sa fie prim solisti intr-o orchestra!
Si am plecat si eu.
Las-o balta! Mai am timp...

Andraa : ]

Published by Anastasia (: under on 11:11
Si da! Am si eu prieteni! Si unii din ei sunt chiar speciali si mai mult decat speciali.
La scoala,pe langa bloc sau in parc toti sunt alaturi de mine asa ca na..tre s-o zic si eu : Multumesc! :D
Postarea asta nu e prea artistica...e pur si simplu scrisa din inima!
Asa ca hai sa incepem!
Ea e Andra! :>
Pot spune ca e cea mai buna prietena a mea!:>
Imi aduc aminte de clasa I.
Eram in prima banca .... da cu Horia :))
Si in spatele meu era Andra cu Patricia!...alta combinatie :)))
Si Patricia purta ochelari.
Iar eu,aia mai comunicativa m-am intors si le-am spus:
-Eu sunt Anastasia! Voi cine este? :>
Iar ele s-au prezenat simplu:
Patricia
Andra
Si atunci a inceput totul.
Dupa o saptamana,
Andra m-a intrebat daca imi plac adidasii ei!
aaahh:X
A fost asa dragut.
Si imi aduc aminte de ea cu atata drag. Avea un par cret...iar buclele blonde ( bine saten spre blonde) ii cadeau pe umeri. Si zambetul acela dulce! Inca il mai are!:>
Ei...au trecut 7 ani!
Oamenii se mai schimba!
Insa ei i-a ramas aceeasi privire jucausa!
Teee iubeeesc!
>:D<

Sunt doar :

Published by Anastasia (: under on 05:54
  • un fir de praf pe mobila bunicii
  • un strop de ploaie care chiar te uda
  • o melodie pe care o asculti la nesfarsit
  • o carte cu povesti pe care nu le intelegi
  • o floare prea mica s-o vezi
  • o prajitura amara
  • o tigara
  • un bec
  • o fereastra
  • un stilou
  • o fata

...

Published by Anastasia (: under on 05:46
Nu m-am putut abtine sa nu postez asta!

Vita de Vie- Un om c-o chitara


In orasul plin de clovni,
O orchestra de afoni,
Incearca sa te aline.
Plin de oameni mult prea tristi,
Toti ar vrea sa fie prim-solisti
Pentru tine.

Refren:

Dar,e un om c-o chitara,
Uitata la gat,undeva.
E un om c-o chitara,
In inima ta,
Va canta.

Ca un gand prea inocent
Intr-o minte de pervers,
O rima fara vers.
Se aude un ecou,
Colorat,aprins de visul tau
Despre mine.

Refren:

Dar,e un om c-o chitara,
Uitata la gat,undeva.
E un om c-o chitara,
In inima ta,
Va canta.

In fiecare din noi
E un inger prea singur
Ce asteapta sa fie descoperit.
De multe ori adoarme,
Viseaza si sigur,nu e trezit!

Nu ajung in lumea ta,
Nu ma stii si pot jura
Ca esti ca mine.
Fara ziduri intre noi,
Fara lacrimi arse,fara ploi
Si fara tine.

Refren:

Dar,e un om c-o chitara,
Uitata la gat,undeva.
E un om c-o chitara,
In inima ta...

In fiecare din noi
E un inger prea singur
Ce asteapta sa fie descoperit.
De multe ori adoarme,
Viseaza si sigur,nu e trezït!